SINDROMUL ANTI-FOSFOLIPIDIC -o entitate sub-diagnosticată?

In anul 1906 Wassermann constată pozitivitatea reacției de fixare a complementului intre extractul salin de ficat si splină provenind de la fătul cu sifilis congenital si serul unui pacient cu sifilis, descoperind astfel prezența unui anticorp numit de ei “reagină”. Această reacție a stat la baza testului VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) utilizat și azi pentru diagnosticul de laborator al sifilisului. După 50 ani, s-a constatat că VDRL este pozitiv(fals pozitiv) și la unii pacienți cu lupus eritematos sistemic(LES). După īncă 10 ani, s-a constatat existența anticorpilor anti-cardiolipin(cei mai importanți dintr-un grup de anticorpi numiți anti-fosfolipidici) īn serul unor pacienți cu LES, denumiți inițial “Anticoagulantul lupic”(se credea atunci acțiunea lor este anticoagulantă).  Prezența acestor anticorpi face printr-o reacție īncrucișată ca VDRL se pozitiveze la pacienți cu LES īn absența sifilisului.

Astăzi se știe că anticorpii anti-fosfolipidici au o caracteristică cu totul și cu totul paradoxală: ei au efect anticoagulant in vitro și un efect total opus: pro-coagulant in vivo.

Dacă la īnceput s-a crezut că acești anticorpi apar numai īn LES, azi ei stau la baza unei entități distincte: Sindromul anticorpilor anti-fosfolipidici(sau sindromul antifosfolipidic), putīnd apare īn circumstanțe diverse, printre care īnsă pe primele 3 locuri sunt LES,  infecțiile virale(cu virus hepatitic C, EBV, CMV, adenovirusuri,HTLV-1,HIV, virusul varicelo-zosterian)  și bacteriene(īn special infecții cu Mycoplasma, Borelioza Lyme, tuberculoza), sindromul anti-fosfolipidic post-medicamentos(procainamida,quinidina,propranololul,hidralazina,fenitoina,clorpromazina,  interferon alfa, quinina, amoxicilina).

Tabloul clinic al sindromului anti-fosfolipidic este dominat de o exacerbare a fenomenelor de coagulare(tromboze și embolii cu diverse localizări):

Ų TROMBOZĂ DE ARTERĂ RENALĂ CU HTA SECUNDARĂ RENALĂ, INSUFICIENȚĂ RENALĂ SECUNDARĂ

Ų TROMBOZA VENEI SUPRAHEPATICE CU INSUFICIENȚĂ HEPATICĂ ACUTĂ

Ų EMBOLIE PULMONARĂ DE DIMENSIUNI ȘI GRAVITATE VARIABILE

Ų INFARCT MIOCARDIC ACUT la un pacient fără leziuni aterosclerotice importante ale coronarelor

Ų INFARCT MEZENTERIC

Ų COMPLICAȚII OBSTETRICALE: AVORTURI SPONTANE APARENT INEXPLICABILE, RETARD DE CREȘTERE A FĂTULUI, DECOLARE DE PLACENTĂ, ECLAMPSIE

Ų NECROZA ASEPTICĂ DE CAP FEMURAL

Ų INFARCTE RETINIENE CE POT DUCE LA PIERDEREA VEDERII

Ų TROMBOFLEBITA VENOASĂ PROFUNDĂ

Ų INSUFICIENȚA SUPRARENALIANĂ DATORATĂ NECROZEI HEMORAGICE A SUPRARENALEI

 

Obiectivul articolului de față este de a reaminti medicilor de diverse specialități clinice de existența acestei entități sub-diagnosticate īn practica curentă.

Īntrucīt tabloul clinic sus menționat  duce pacientul la diverse specialități                   medico-chirurgicale, pentru a nu omite diagnosticul, consider necesar un screening activ al Sindromului anti-fosfolipidic, compus din:

v TQ-IP-INR(TQ va fi prelungit, īn mod paradoxal deși clinic avem manifestări tromboembolice și nu hemoragice)

v aPTT-de asemenea va fi prelungit

v VDRL(precum am scris la īnceput, VDRL și toate testele de confirmare ptr Sifilis sunt fals pozitive, deoarece antigenele utilizate īn aceste reacții sunt de natură fosfolipidică)

v Hemoleucograma va releva frecvent trombocitopenie, anemie hemolitică autoimună(din nou-paradoxal-coagulabilitate crescută și număr de trombocite redus!)

v Anticoagulantul lupic (testul se bazează pe determinarea aPTT īn prezența unui exces de fosfolipide)-pentru a fi semnificativ, el trebuie să fie pozitiv la cel puțin 2 determinări la 12 săptămīni īntre ele

v Anticorpii anti-cardiolipin  Ig M/IgG (de asemenea la cel puțin 2 determinări la interval de 12 săptămīni)(antigenele specifice fiind:  beta2 glicoproteina I, protrombina, proteina C și S, anexina V)

v Anticorpii anti- β2-glicoproteina I IgM/IgG.

Desigur, dacă īn prezența unui sindrom clinic sugestiv se constată elementele bioumorale și imunologice de mai sus, conduita adecvată ar fi īn sensul căutării etiologiei-primul pas constīnd din determinarea anticorpilor antinucleari(prin imunofluorescență) și al anticorpilor anti-ADNdc, cīt și a cauzelor infecțioase sus menționate.

Dr Markus Sorin,

Medic Specialist Medicină Internă

Doctor īn Științe Medicale

Competență īn Echografie

http://laboratorsantavita.ro

office@laboratorsantavita.ro